Povestea plină de tristeţe a unor copii crescuţi de sora mai mare. Să-i ajutăm!

Darurile pentru copiii din Cioca Boca, comuna Şcheia, încep să se adune în desaga Moşului, iar spiriduşii lucrează de zor la pacheţelele pentru copii în aceste zile. Cei care doresc să se alăture demersului Ziarului de Iaşi mai pot dona în contul deschis de către şcoală până joi, 17 decembrie, iar la sediul redacţiei pot fi aduse donaţii în bani până vineri, pe 18 decembrie. Sania lui Moş Crăciun va pleca spre Cioca Boca marţi, pe 22 decembrie, după ce toate cadourile şi pachetele vor fi dezinfectate pe îndelete. De asemenea, cei care doresc să doneze obiecte pentru familiile ale căror poveşti le-aţi aflat din paginile ziarului, mai pot face acest lucru până luni, 21 decembrie, ora 13.00.

Campania Ziarului de Iaşi se apropie de sfârşit, iar cei care doresc să contribuie la fericirea copiilor din Cioca Boca mai au puţin timp la dispoziţie. De asemenea, ieşenii care doresc să ne însoţească marţi, 22 decembrie, atunci când vom duce cadorile copiilor, pot face acest lucru cu mijloace de transport proprii şi respectând toate măsurile de protecţie şi distanţare socială în vigoare.

Cine s-a alăturat campaniei

Alţi ieşeni au dorit să fie alături de copiii de la Cioca Boca şi au donat pentru darurile lor atât bani, dar şi pachete cu haine sau alimente pentru familiile ale căror poveşti le-aţi aflat din paginile Ziarului de Iaşi. De asemenea, Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi (USLIP Iaşi) sprijină, ca în fiecare an, demersurile umanitare ale cotidianului şi a oferit câte o cutie cu 30 de măşti de protecţie pentru fiecare dintre cei 83 de copii de la şcoala din Cioca Boca.

„În acest an am pus pe primul plan siguranţa şi sănătatea copiilor, şi chiar dacă nu merg la şcoală, ştim că măştile sunt foarte utile pentru că, din păcate, vom mai avea nevoie de ele câteva luni bune. Le dorim sănătate copiilor de acolo şi un an frumos. Noi susţinem campania Ziarului de Iaşi, ca în fiecare an, este binevenită, şi a fost o alegere foarte bună localitatea, fiind o zonă săracă“, a subliniat preşedintele USLIP Iaşi, prof. Laviniu Lăcustă.

S-au alăturat Campaniei Ziarului de Iaşi şi ieşeanca M., care a donat suma de 2.500 de lei pentru darurile copiilor, Cristi Marinaş a donat haine pentru copii şi adulţi pentru una dintre cele trei familii ale căror poveşti le-aţi aflat din paginile ziarului, C.M. a donat suma de 300 de lei, E. şi R. alimente neperisabile pentru familia Ciudăi, ieşeanca Rodica a donat 100 de lei pentru campanie, dar şi doi saci cu îmbrăcăminte, lenjerie de pat, o plapumă şi o pernă pentru familia Bujor, iar Ciobanu Gabriel a donat 500 de lei pentru familia Bujor.

Povestea a 5 copii părăsiţi de mamă

Ciprian Smău a fost părăsit de soţie în vară, în luna mai, şi vreme de câteva luni a avut grijă singur de cei cinci copii. Soţia a plecat la Iaşi şi nu s-a mai întors. Găsise pe cineva pe Facebook şi şi-a lăsat copiii şi soţul alături de care a trăit 17 ani şi nu a mai privit în urmă. Mamă le-a devenit fraţilor mai mici Alexandra, care acum este în clasa a X-a. Ea le-a gătit, ea a făcut curat şi tot ea le-a spălat hăinuţele la mână, cu apa scoasă din fântână, după ce maşina semiautomată pe care o aveau s-a stricat.

Acum, Ciprian a găsit pe cineva alături de care să împartă necazurile şi supărările, o femeie care are la rândul ei mai mulţi copii. La Ciprian a venit doar cu fata, dar mai are doi băieţi care au rămas la fostul soţ. Sunt opt persoane de toţi acum în casă şi dorm toţi cum reuşesc. Fraţii şi fraţii vitregi, toţi şase, împart trei paturi, în două camere, iar adulţii dorm în altă cameră. E strâmt, dar atât se poate, deocamdată.

Oricât de mult ar munci Ciprian, în ţară este greu să strângă vreo brumă de bani ca să poată face mai mult decât să asigure strictul necesar. Ar vrea să poată pleca peste hotare la muncă, dar nu îşi lasă copiii singuri nici în ruptul capului. „Aş vrea să merg şi eu în afară, dar îmi trebuie procură la copii. Aş pleca, dar aş lua copiii cu mine că nu pot să-i las. Eu nu-i las pe copii. Dacă eram vreun nebun şi plecam şi eu ajungeau copiii la stat. Şi am multe şi multe probleme. Asta-i viaţa“, povesteşte Ciprian.

Telefoane pentru lecţiile online au doar Alexandra şi sora ei vitregă, dar şi acelea sunt vechi şi fac faţă cu greu la conectarea la internet. În casă au o singură masă, aşa că îşi fac lecţiile fie pe rând, fie scriu direct pe braţe.

Alexandra are un scris frumos, de parcă pictează fiecare literă, iar cuvintele curg curat şi îngrijit. Se străduieşte cât de mult poate la şcoală, dar acum, că ţine şi loc de mamă pentru fraţii ei, parcă are prea puţin timp pentru lecţii.

Matei a fost bolnav trei luni după ce i-a plecat mama

Matei, cel mai mic dintre băieţi, are şase ani. Când i-a părăsit mama lor, a plâns o zi întreagă până a făcut temperatură. Apoi a fost bolnav vreo trei luni de zile, povestesc învăţătoarele. Îşi doreşte să devină medic veterinar când o să se facă mare pentru că iubeşte animalele şi le strânge pe toate de pe stradă. Ar fi în stare să îşi împartă mâncarea din farfurie cu ele. Acum are un căţeluş şi îl poartă peste tot cu el.

David şi Marian sunt ceilalţi doi băieţi, unul în clasa a II-a, iar celălalt în clasa a VI-a. Ciprian mai are încă un băiat, cel mai mare, dar care e plecat la muncă. Şi-a găsit serviciu de cum a putut munci şi a plecat ca să îşi poată ajuta fraţii.

Întrebat de ce ar mai avea nevoie, Ciprian nici nu mai ştie unde să se uite. „Dar ce nu lipseşte în casa omului?“, răspunde aproape resemnat şi sleit de puteri. „Trebuie şi pături, avem un frigider, dar când merge, când nu merge. Când îngheaţă, când nu îngheaţă. Toţi fac temele la măsuţa asta de aici. Ne mai trebuie de încălţat, nişte gecuţe dacă se poate, o maşină de spălat că spală fata la mână tot“, se plânge bărbatul.

A mai lucrat în trecut în străinătate, când era fosta soţie acasă, sezonier, în agricultură şi atunci au mai reuşit să cumpere lucruri pe lângă casă. În rest, munceşte pe unde reuşeşte, cu ziua, sau în gospodărie. Când am ajuns la Ciprian el era plecat după ciuperci pe câmp. Se întorsese cu o găleată şi plecase din nou.

„Am noroc că acum mi-am găsit pe cineva, că altfel cred că nu ştiu unde ajungeam. Mă puneam seara în pat şi nu puteam să adorm şi îmi bătea inima în mine ca într-un iepure. Am trăit 17 ani cu fosta soţie. Şi să plece aşa, cu vorbă bună de acasă, ca să scoată o adeverinţă ca să facă o mărire de alocaţie. Am sunat-o pe la unu amiaza şi nu răspundea. Mi-a răspuns pe la ora 3 şi mi-a zis că «am plecat, te-am lăsat»“.

Ochii i se înroşesc şi întoarce privirea. Dă însă de copii şi suspină. Ca orice tată, şi-ar dori să le ofere mai mult, dar viaţa nu e mereu blândă.

Cum putem să ajutăm

Cei care doresc să sprijine această campanie, cu orice sumă de bani, fie ea mai mică sau mai mare, sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga nr. 35 (vizavi de Gara Internaţională). Mai multe detalii, la telefon 0232/271.271.

La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre eventualele contracte de sponsorizare, care sunt necesare în aceste situaţii şi care pot fi transmise, la cerere, şi prin fax sau email. Totodată, ieşenii pot dona la sediul redacţiei obiecte de îmbrăcăminte, obiecte casnice sau pachete cu alimente neperisabile pentru familiile ale căror poveste le veţi afla în ediţiile următoare.

Şcoala coordonatoare, de la comună, a unităţii de învăţământ cu clase I-IV şi grădiniţei de la Cioca Boca, a pus la dispoziţia şcolii din acest sat, pentru donaţiile destinate micuţilor din Cioca Boca, un cont bancar creat special. Titularul este „Şcoala Profesională Nicolae Bălăuţă Şcheia“, iar numărul contului este: RO45BRDE240SV43856642400, deschis la BRD Iaşi.

Lista onorabilă a donatorilor